Ma plangeam ieri pe facebook cum ca m-am saturat de mesajele de felicitare impersonale. Sunt un sport national de sarbatori, asta e clar! Ei bine, cred ca de fapt nu aveam dreptate, sau mai bine zis, nu exprimasem exact ceea ce ma deranja. Pentru ca, desi am primit vreo cateva mesaje (inspre 20 estimez), putine la numar (sub un sfert) au fost la modul sincer complet impersonale. Genul ala, write it once, send to many. Si semnat la sfarsit cu adaptari ale numelui persoanei folosind litere de genul “y”, “k”, si alte d’astea. Sau cu vesnica semnatura de cuplu, “el&ea va ureaza sa aveti un bla bla bla”. Revenind, spuneam ca foarte putine au fost impersonale, deci de fapt nu asta ma deranja. Ci faptul ca privesc sms-ul trimis de sarbatori ca fiind cea mai proasta modalitate de a incerca sa te faci remarcat, sau de a incerca sa arati ca-ti pasa, si ca ai cele mai bune si nobile intentii. Adica…..na, cat de magulitor poate fi atunci cand, citind mesajul pe care tocmai l-ai primit, iti dai seama ca omul ala l-a mai trimis la inca nspe oameni, fara sa se gandeasca prea mult. Probabil ca nici macar nu l-a scris el. L-o fi gasit prin arhiva de anul trecut, sau l-o fi primit de la cineva mai inspirat sau mai iubit de altii si s-a gandit sa “spread the magic”. Imi aduce aminte de o perioada din viata mea cand eram la un stagiu prin Londra, si tineam legatura cu diversi prieteni si prietene care vroiau sa afle cat mai multe detalii despre viata mea si despre, evident, Londra! Si eu le povesteam cu lux de amanunte! Pana cand doua persoane dragi mie s-au prins ca, well……eu dadeam intr-un mare fel copy/paste la mailuri, pentru ca na, povestea era cam aceeasi si mi-era lene sa fac rephrasing daca oricum tot dracul ala il ziceam. Si asa au ajuns Sim si cu Sanzi sa ma ia la suturi pt metode subversive de comunicare Daca as fi avut pe atunci blogu’, lucrurile ar fi fost mult mai simple
Asa, deci ce mesaje am primit de sarbatori? Asta ca sa va fac gelosi, ca deh, erau personalizate

- unii mi-au urat sa am grija de mine si sa ne vedem mai des pe partii si pe munte. Se aproba!
- altii m-au pupat pe frunce. Deh, ce ti-e si cu ardelenii wannabe
- gonzales a fost original. Mesajul lui e cam asa: “Muie ma’, asa, de anu’ nou!” Inca nu sunt 100% ca nu e de fapt spam pt prieteni ca sa ii amuze, dar a fost macar scris de el Si alex, sa stii ca mergea si un “baietzica” pe acolo pe undeva prin text Tii minte pt la anu’
- un alt mesaj de corazon a fost scurt si la obiect. “LMA to u too!” Sa fie
- si asa….mai departe. ca deja intram in sectorul ala, unde personalizarea mesajelor e un efort mult prea mare.

Ca si concluzie, nu ca s-ar putea trage una din toate aberatiile mele de mai sus, sustin renuntarea la mesaje de sarbatori. Sau daca nu te simti in stare sa nu-i mai scrii colegului de facultate cu care n-ai mai vorbit de ani de zile, si al carui nr de telefon nici macar nu stii dc mai e de actualitate, macar fa-o cu stil! Cu o picatura de stil Fara copy/paste, fara generice, fara semnaturi (wtf, daca tb sa te semnezi in mesaj, ca poate ala nici nu stie cine esti, de ce naiba ar mai fi vrut sa primeasca vreun mesaj de la tine?!), fara clisee. Zi-le cu stil Si preferabil, zi-le direct la telefon, chiar si a doua zi.

E ora 9:42, 1 ianuarie 2010, scriu de vreo 30 de minute, iar afara este o ditamai ceata care te face sa speri ca totusi 2010 nu va continua asa cum a inceput… Sunt racit mort, am dat iama la doxiciclina (nu-mi mai amintesc cand am luat ultima data antibiotice, au trecut mai mult de 5 ani cu siguranta), n-am nimic de mancare si sigur e inchis peste tot azi. De unde putem trage in mod natural concluzia ca se cere o vizita! Nu dam nume, ca poate sting lumina, trag jaluzelele si fac liniste, ca sa aiba o scuza ca n-au raspuns!