Motto: Daca s-ar crea casa fericirii, cea mai mare incapere ar fi sala de asteptare.

Unul dintre lucrurile pe care (cred ca) le-am invatat in ultima vreme este ca, daca merita sa te concentrezi pe ceva, alea sunt lucrurile pozitive din viata. Cu totii obisnuim sa ne focusam pe ceea ce NU functioneaza de obicei. Seful e nasol, prietena nu te baga in seama, amicii nu pot iesi la bere mai des, mancarea trimisa de mama de acasa nu e tocmai ce iti doreai tu, etc… Problema cu aceasta optica este ca iti canalizeaza toate energiile in directia unor lucruri inerent frustrante, foarte posibil greu de rezolvat. Si iti creezi singur o stare naspa, de om caruia i se ineaca toate corabiile. Not good.

Obisnuiam sa am acelasi gen de atitudine, sa ma consum pentru chestii care nu merg cum trebuie, sa fiu grabit, sa n-am rabdare si sa fac tot ce pot ca sa rezolv problemele cat mai repede (si prost, as putea adauga). Ei bine, nu a iesit exact asa cum mi-am dorit in 9 cazuri din 10, deoarece situatiile de acest gen au o dinamica complexa si nu se preteaza la rezolvari de azi pe maine, in multe cazuri nici macar nu se preteaza la vreo rezolvare, asa ca toata energia se duce pe pustiu! Dar na, cu varsta, incerci sa devii mai intelept, sau poate doar ca ajungi sa ai mai multa rabdare. N-am ajuns la acel punct, nu va panicati, dar oricum, am inteles ca este mult mai destept sa te focusezi pe ceea ce e bun in viata, si sa incerci sa mai treci cu vederea lucrurile usor frustrante, sau nerezolvate.

Am remarcat ca acest gen de atitudine se intalneste si la oameni aflati in fata unor situatii mult mai complexe, de exemplu negocieri la nivel inalt intre diverse entitati cu viziuni foarte diferite, dar care incearca sa ajunga la un numitor comun. Iar diferentele majore dintre mine si aceste persoane e ca oamenii astia au o responsabilitate enorma, iar problemele cu care se confrunta ei sunt chiar….PROBLEME, nu prostioare cum am io in ograda proprie. Dar intotdeauna intalnirile se termina cu declaratii comune, in care se expun punctele asupra carora s-a cazut de acord, desi nu se aflau neaparat pe agenda, sau poate ca altele erau subiectele cu adevarat de interes. Ai uneori senzatia ca oamenii bat campii, dar cred sincer ca exista o tehnica foarte inteligenta in toata aceasta sharada. Avand rabdare, promitand o noua intalnire la nivel inalt in 6 luni, exprimand inca o data disponibilitatea catre negociere si compromis, nu faci decat sa transmiti un mesaj simplu: “ok, n-am reusit sa rezolvam problema nici de data asta, dar e in regula, mai incercam si peste 6 luni”. Intre timp, nimeni nu pleaca frustrat si cu sentimentul ca lucrurile au mers prost. Dimpotriva, s-au gasit puncte comune si exista premisele unei rezolvari la un moment dat. S-a incercat si se va mai incerca.

Asa ca, note to self: las-o mai moale cu problemele si ia-o mai tare cu lucrurile care functioneaza. La urma urmelor, viata e prea scurta pentru a ne-o irosi fiind frustrati. Cu noi insine sau cu altii.

Si pentru ca mi-era dor azi dimineata de Marit Larsen, here it goes Foarte charming fata asta!