N-am net. De fapt, n-am nici net si nici laptop. Imi mai lipsesc cateva lucruri pe care le-as considera extrem de importante dar voi lasa aprofundarile pentru un alt post. Dar cum spuneam, sunt la modul foarte propriu…..offline

O sa ma mai tina cateva zile, dupa care voi reveni la marea fratzie a inelelor numita internetu’. De o saptamana sunt shomer. Iar aceasta stare de fapt va mai dura inca o saptamana. E un moment oarescum neobisnuit, dar am alergat si am facut mai multe lucruri decat in perioada in care munceam. Tipic pt persoanele care sufera de sindromul nestatornicita cronica. Si poate si de impulsivita de tipul 2 (care-o fi tipul 1 nu ma intrebati, asa mi-a venit sa scriu).

Momente memorabile saptamana asta au tot fost. Chiar un pic mai multe decat ma asteptam M-am mutat si chiar am ajuns sa ma simt oarescum acasa… Am o problema reala cu ideea de spatiu locativ. Sunt foarte atasat de notiunea de “acasa” si schimbarile dese (sau de fapt, schimbarile punct) ma cam scot din zona de confort. Oricum, am cumparat juma’ de IKEA si am facut locsorul indeajuns de primitor cat sa ma simt bine.

Am primit vizita de la vecini. Sa-mi spuna ca ii deranjez cu cantatul tare si la ore indecente. Ma rog, scria si la ghena despre orele de liniste. Partea cu linistea era scrisa corect dar era inca un anunt, care suna ceva de genul “inchide-ti usa”. Le-o fi alunecat mana cand au scris. Bine, era scos la imprimanta, da’ mai conteaza? Asa, vecinilor le-am promis ca n-o sa mai fac. Sau le-am zis ca le dau bilete gratis la primul concert? Nu-mi mai amintesc sincer…

Miercuri am fost la schi la Sinaia. Io si cu Vlad, el cu placa, eu cu schioantzele. Ne-am dat de ne-au sarit capacele, am avut un pic de febra pe seara. Carnatii Q7 erau in continuare acolo. I-a remarcat si Vlad, care nu-mi citeste blogul, si nu era la curent cu oferta culinara. Ca si acompaniament, era un fel de muzica austriaca (de’aia cu femei in costume populare, si mustaciosi care canta prostii cu o-la-ri-o-la-ra) doar ca in varianta romaneasca. Nici daca m-as chinui nu as reusi sa reproduc bogatia de sunete si ritmuri, vocea suava, si imbecilitatile debitate de respectivii…..ahem…..artisti Ulterior a inceput si ceva care suna ingrijorator de asemanator cu o manea. Am plecat repede, ca ne lovise raul de altitudine. Emotiile prea puternice, etc.

Aseara, URMA. In Silver Church. Baietii sunt geniali, solistul are o voce de exceptie, versurile spun povesti, iar linia melodica este foarte originala. Chitari, saxofon, flaut, un timbru vocal remarcabil, si o sala tocmai potrivit de plina. Reteta a functionat, mai au un concert pe 8 februarie, in aceeasi locatie. Eu nu-l ratez, nici voi n-ar trebui daca sunteti curiosi sa aflati ca exista si formatii romanesti care chiar canta. Live. Si bine.

Ah, si inca ceva! Aladdin pleaca maine dimineata la Focsani Lucky git!

Poze aici.

And you can buy me with a coffee, ’cause I’m so cheap…