m3ns sana…in CORPORATE sano
Sa lucrezi intr-o multinationala/corporatie este o experienta cu adevarat revelatorie. Oamenii aia……cum le zice……ah, da! corporatistii. Da, ei stiu lucrurile care sunt cu adevarat importante pe lume, si stiu sa-i invete si pe cei mai mici si mai prostuti, care patrund pentru prima data intr-un astfel de mediu, care este ierarhia de valori, care sunt asteptarile, keipiaiurile, si alte d’astea scoase de la manual.
Cu cat stai mai mult intr-un asemenea mediu, ai aceeasi senzatie pe care o ai si in experientele extracorporale, moarte clinica. Esti aproape complet hopeless, dar parca-parca se vede o luminita acolo la capatul tunelului
Luminita care vine cu un salariu cu multe cifre, leptop, masina de servici (gip preferabil) si telefon mobil sa poata sa te sune sefu cand ti-e lumea mai draga. Ca si statut, mai presus de orice intr-o corporatie se afla sedinta. Da, chiar ea! Ea este the mother of all fuckups. Date si primite. Oamenii tb sa fie atenti si sa contribuie intr-un mod decisiv la buna desfasurare a acestor caramizi corporatiste. Uneori totusi, din pricina mediului mult prea stimulant, ajungi sa-ti descoperi cu totul alte talente, de care nici macar nu erai constient.
In cele ce urmeaza, va supun atentiei o colectie de opere poetice anonime, de la corporatisti adunate si iarasi la ei date, care de care mai simpatice. In masura in care voi primi drept de reproducere, voi lansa un volum anonim, iar fondurile stranse vor fi donate primului azil pentru corporatisti. Va fi o fapta nobila, sunt sigur! Credits go to their respective owners! Sa le dea D-zeu sanatate, ca nu si-au pierdut timpu’ in shit-dintze
Toate faptele si intamplarile sunt pur intamplatoare, fara legatura cu realitatea noastra, cea de toate zilele. Promit sa revin si cu proza, in masura in care se va intampla din greseala. Mai avem poezioare pentru inca un post, asa ca fiti pe faza
Stau si-ascult, ma dau atenta
Dar in cap as arde-o menta
Si nu-s singura asa
Toti viseaza o cafea
2 tute si 2 pesti
v-au spus cateva povesti
cum deja ati adormit
nici nu stiti ce-am povestit
aud unu’ mic cascand
altu’-'n coltul lui plangand
clar v-am plictisit de tot
gata, hai! v-ati lins pe bot
Nu va dati interesati
ca e timpul sa plecati
Nu de alta dar as vrea
o tigare-n pana mea
Vreme trece, call-ul vine,
Toate-s vechi si varza toate
De e rau sau de e bine
Ii framanta fix ..in coate
dragut ca acest post vine de la o persoana care sta azi acasa, in pat…adica fara sedinte, telefoane, calluri si alte batai de cap. oricum sunt curioasa cine e muza ta, mircea
P (am scapat de call si ma destind la niste bloguri…)
Curiosity killed the cat si Mircea are o afinitate pentru pisici. De ce sa-ti diminuezi sansele?
@pantomima: curiosity is my second nature, so I’ll keep being curious despite of destroying any (whatever) chances…cheers
Hai sa nu fim rai si sa dam vina pe curiozitate. Asta-i mica si plapanda.
Erai in call in timp ce scriai? Altfel, jur ca nu inteleg de ce raspunzi in engleza.
Dar, to humor you: what’s your first nature? (and again, why blaming the nature?)