Am vazut week-endul asta El Laberinto del Fauno (Pan’s Labyrinth) si m-a lasat realmente fara glas. Nu sunt neaparat un cinefil inrait, dar din cand in cand ma mai apuca. Ce mi se pare cu adevarat fabulos, este cum un film cu personaje complet neechivoce (exclusiv pozitive sau negative, nimic gri) poate sa fie atat de puternic, magic, crud si sensibil in acelasi timp.  Sincer sa fiu, este printre cele mai bune filme pe care le-am vazut de multa vreme incoace. Combinatia de real si fantastic, pe fondul ororilor razboiului civil din Spania, 1944, este complet magica si captivanta. Ma rog, sunt si un fan declarat al genului fantasy (beletristica sau cinematografie), cu toate Harry Potter-urile si Stapani ai inelelor la activ, dar Labirintul este cu adevarat genial si novator ca si abordare si poveste.

M-am apucat sa dau jos acum El Orfanato, la recomandarea unui prieten in ale carui gusturi am incredere. Aici del Toro este doar producator, dar se pare ca filmul este de asemenea de exceptie. Apropo, e un film horror Era si timpul pentru unul, mai ales ca nu e cu blood and gore. Un pic mai subtil, tocmai bun pt un cosmar mic noaptea, cel putin asa am fost avertizat.

Ce-am mai facut in week-end-ul asta? Pai, m-am dat cu bicla prin parc, i-am dat papucii fostei chiriase (si-a luat inclusiv hartia igienica din baie…….ma gandeam sa-i dau si peria de closet la pachet, cu funda) si am fost la o nunta machedoneasca. Da’ poate scriu despre astea in alt post…sau poate nu!