Asa…. Asta este un fel de mancare tipic islandez, fiind de fapt rechin putrezit, pus la macerat vreo cateva luni intr-o groapa, si uscat inca cateva luni. Este descrisa ca fiind “the single worst, most disgusting and terrible tasting thing”. Na, asta suna interesant Se pare ca duhoarea este realmente insuportabila, si foarte multi islandezi nu mananca niciodata asa ceva! Ca si clarificare, mancatul fara a vomita este echivalent cu demonstrarea barbatiei! Uh…

James May de la Top Gear a fost provocat sa manance 3 dintre cele mai oribile chestii pe care le-au nascocit diversi oameni. Vedeti aici ce-a iesit

Si ne mai miram ca s-a inchis McDonald’s in Islanda… Cu asemenea bunatati, nimic nu ma mai mira!

Erm, da. Exista o legatura intre cele doua, nu va mai uitati asa urat Probabil stiti deja ca McDonald’s isi inchide franciza din Islanda. De ce? Pt ca produsele McDonald’s sunt foarte standardizate, si trebuie sa cumperi componentele de la anumiti producatori.

De exemplu, ceapa! Care este importata din Germania. Dar din cauza devalorizarii puternice a coroanei islandeze, importurile au ajuns sa fie fioros de scumpe comparativ cu produsele locale. Managerul francizei McDonald’s din Islanda descrie situatia foarte plastic:

“It just makes no sense. For a kilo of onion, imported from Germany, I’m paying the equivalent of a bottle of good whisky,”

Linkul cu articolul complet aici.

In alta ordine de idei, in Suedia exista un restaurant care nu serveste nimic fara usturoi. De exemplu, au inghetata cu/de usturoi, bere cu usturoi, si tot felul de shot-uri cu, evident, usturoi! Pt cei care voi sa si iasa in lume dupa o vizita, se gaseste patrunjel din abundenta pe mese. Link aici.

Pe sectia unde lucrez a fost internat un barbat al carui salariu era mai mic cu 300 000 decit salariul meu de rezident.Si pt ca nu avea nici casa a fost etichetat drept “caz social”.Ce sa cred despre mine care stau in camin, am salariul pe care il am si astept pachetul cu mincare de la parinti??? Ca sunt un CAZ SOCIAL.

Cititul ziarelor romanesti nu prea se numara printre sporturile mele favorite. Ca mi se par de prost gust si penibile ca si continut ar exprima doar o mica dimensiune a mizeriei prezente in presa romaneasca. Si na, daca ti se pare ca presa romaneasca este execrabila, probabil ca si jurnalistii romani ti se par dintre cei mai “buni”. Nimic mai adevarat, pana azi. Cand pur intamplator, am gasit un om ale carui articole mi s-au parut extrem de relevante si pertinente.

De fapt, totul a pornit de la un articol despre gunoieri. Autorul  s-a bagat o saptamana sa care gunoi cot la cot cu angajatii REBU. Doar pentru a scrie un articol. Numai ideea in sine mi s-a parut extrem de indrazneata si demna de un episod Dirty Jobs de la Discovery. Nu de alta, dar de cand cu articolele despre ultima geanta pe care si-a cumparat-o EBA, si cati bani mai are de dat saracu’ Mutu la hotii aia de la Chelsea, credeam ca asta e norma! Dar articolul in sine mi s-a parut foarte relevant si cu un substrat, cu o poveste. Fara tzatze, silicoane, politicieni, manelisti, curve sau fotbalisti. Ca na, subiecte d’astea gasesti din belsug fara multe eforturi. Articolul de care vorbesc este aici.

Pe omul in cauza il cheama Viorel Ilisoi, si scrie pentru Cotidianul (articolele lui aici). Despre biciclisti, despre oamenii care ne duc gunoiul, despre cum se taie mieii de Paste in piata Aparatorii Patriei, despre cum, in Romania, 2 studenti din 3 sunt de la Spiru Haret, si despre cum aceasta universitate a avut in 2007 un profit mai mare decat al Romtelecomului (o fi o manarie contabila ). Scrie despre multe chestii, si parca pune si suflet in articole, pentru ca pe mine cel putin, m-au prins si ca povesti, si ca stil. Or mai fi si altii? Ca e clar ca eram prea pesimist cu privire la calitatea presei autohtone, de cand cu infestarea cu Libertatea. Si m-am gandit ca poate merita 5 minute din viata mea si un articolas pe blog, poate il mai citesc si alti oameni.

Na ca iar fac politica, da’ cu ce sa-mi umplu si io vremea, deh…. Asa, deci, Partidul Verzilor (habar n-aveam ca exista in RO!!) il are ca si candidat la presedintie pe Remus Cernea. Omul nu are nici o sansa, dar este ocazia lui sa devina vizibil. Este tanar, cu o activitate indelungata in societatea civila (vezi mai multe pe pagina lui de pe Wikipedia, aici si pe pagina lui, aici), are principii moderne si complet straine majoritatii populatiei (de genul separarea dintre Biserica si Stat si in practica, ca in scris suntem de mult un stat secular) poarta tricouri cu Pink Floyd, are barba si plete (Base, tati, mai da si tu cu Foltene!!!) si zambeste frumos si sanatos! Pe mine m-a inspirat, pentru ca mi-ar oferi motivatia clara sa ma duc si sa votez, pentru ca cred ca m-ar reprezenta.

Avem nevoie de o tara mai verde, de un mediu mai curat, si de un presedinte mai curat. Omul asta le reprezinta pe toate! Sper sa reuseasca sa stranga cele 20.000 de semnaturi necesare pentru a-si depune candidatura la presedintie.

PS: V-am spus c-o s-o conving si pe bunica-mea sa-l voteze? Nu de alta, da de obicei ii e prea scarba si prea lene sa mearga la vot.

Si-asa ma tot gandeam la ce concerte sa ma mai duc lunile astea, si brusc, in urma unui concediu medical de 3 zile, am descoperit ca exista chiar multe alternative

In octombrie, pe 13, vine Vaya con Dios, iar lucrul cu adevarat palpitant e ca vor canta acustic Am o slabiciune pt trupele care canta unplugged.

Pe 4 noiembrie vine Yann Tiersen. Probabil nici nu ati auzit de el, sincer nici eu nu auzisem inainte sa ma duc la premiera lui Goodbye Lenin de la sala palatului din 2003, si sa-l ascult in deschidere pe individ. Nu cred ca poate fi incadrat intr-un gen anume, dar omul face muzica, la propriu. Clar ma duc!

Last but definitely not least, Diana Krall. Tipa canta jazz. Cu o orchestra. Are cateva Grammy-uri la activ, si daca asculti cateva bucati de pe youtube si vezi si cat costa biletele, iti dai usor seama ca nu e chiar o formatie de lautari cu o blonda la microfon
Singura necunoscuta e de unde voi face rost de bani pt toate aceste concerte

Am vazut week-endul asta El Laberinto del Fauno (Pan’s Labyrinth) si m-a lasat realmente fara glas. Nu sunt neaparat un cinefil inrait, dar din cand in cand ma mai apuca. Ce mi se pare cu adevarat fabulos, este cum un film cu personaje complet neechivoce (exclusiv pozitive sau negative, nimic gri) poate sa fie atat de puternic, magic, crud si sensibil in acelasi timp.  Sincer sa fiu, este printre cele mai bune filme pe care le-am vazut de multa vreme incoace. Combinatia de real si fantastic, pe fondul ororilor razboiului civil din Spania, 1944, este complet magica si captivanta. Ma rog, sunt si un fan declarat al genului fantasy (beletristica sau cinematografie), cu toate Harry Potter-urile si Stapani ai inelelor la activ, dar Labirintul este cu adevarat genial si novator ca si abordare si poveste.

M-am apucat sa dau jos acum El Orfanato, la recomandarea unui prieten in ale carui gusturi am incredere. Aici del Toro este doar producator, dar se pare ca filmul este de asemenea de exceptie. Apropo, e un film horror Era si timpul pentru unul, mai ales ca nu e cu blood and gore. Un pic mai subtil, tocmai bun pt un cosmar mic noaptea, cel putin asa am fost avertizat.

Ce-am mai facut in week-end-ul asta? Pai, m-am dat cu bicla prin parc, i-am dat papucii fostei chiriase (si-a luat inclusiv hartia igienica din baie…….ma gandeam sa-i dau si peria de closet la pachet, cu funda) si am fost la o nunta machedoneasca. Da’ poate scriu despre astea in alt post…sau poate nu!