Lacul de acumulare Vidraru este al treilea ca marime din tara. Mergi pe langa el atunci cand urci cu masina la Balea Lac dinspre Arges. Vreo 10 km. Este si cel mai adanc din tara. De fapt, e atat de adanc si de mare, incat pe partea cealalta a barajului se poate face bungee jumping.

Lacul de decantare de la Rosia Montana ar urma sa fie mai mare decat Vidraru. In el nu vor trai pesti sau alte animale. In 2000, lacul de decantare a cianurilor de la Baia Mare s-a rupt, provocand unul dintre cele mai mari dezastre ecologice. Sute de mii de tone de peste au murit, cianura a ajuns in Tisa si a distrus complet ecosistemul pe o lungime de sute de kilometri. Similar cu explozia unei bombe atomice deasupra unui oras. Este doar cel mai mare dintre multe alte accidente mai mult sau mai putin mediatizate, care au implicat cianuri si exploatari miniere. Efectele si poluarea sunt foarte prezente si astazi, desi exploatarea s-a inchis, intrand in faliment. Sursa. Evident, proprietarii erau straini. Investitori australieni, dupa cate se pare. Nu s-a realizat nici o asanare sau conservare a lacului de decantare nici pana in ziua de azi. Dezvoltare durabila, nu altceva. Bine, pentru ei, mai mult decat pentru noi.

Langa Rosia Montana se afla exploatarea de cupru de la Rosia Poieni. Exploatare detinuta de statul roman, adica de fiecare dintre noi. Finantata de fiecare dintre noi, deoarece nu a fost niciodata rentabila. Lacul de decantare a inghitit un sat intreg, impreuna cu valea in care se afla acesta. A mai ramas vizibila doar turla bisericii din localitate. Si cateva cruci din cimitirul satului, intr-o mare de noroi si steril. Doar 7 case mai erau locuite in 2009 din cele peste 1000. Lacul de decantare de la Rosia Poieni are doar un sfert din suprafata planificata pentru cel de la Rosia Montana. Imagini.

Exploatarea aurifera de la Rosia Montana se va intinde pe o durata de aproximativ 20 de ani. Estimativ, exista 224 tone de aur si 1600 tone de argint. Aurul valoreaza in jur de 7.15 miliarde euro, iar argintul inca 800 milioane euro pentru un total aproximativ de 8 miliarde euro. Statul romanesc va primi, conform site-ului RMGC, o suma de 1.8 miliarde dolari, echivalentul a 1.4 miliarde euro. Obtinuti pe intreaga durata de 20 de ani, deci in jur de 70 milioane de euro pe an, in medie. N-ar ajunge pentru a construi un kilometru de autostrada pe an. Dovada aici.

Intreg aurul extras de la Rosia Montana, dupa 20 de ani de macel ecologic, ar incapea intr-o singura camera. Cam asa.

We are so not going in the same direction…

Prognoza zilei in nordul capitalei: 22 C, soare, vant slab.

Azi e prima zi pe anul asta cand am scos de la naftalina tzoacla si am venit cu ea la munca. Pot spune ca mi-a lipsit foarte mult senzatia, pentru ca, la naiba, au trecut aproape 5 luni de la ultimele tentative. Bine, am cativa prieteni mai curajosi care imi dadeau lectii despre cum te poti duce cu bicicleta la munca atunci cand sunt sub zero grade afara.

Am facut vreo 15-20 minute azi. Gandindu-ma ca oricum as fi facut 10 minute pe jos de la statia de 41, zic ca a fost rezonabil. Viteza medie pe bicicleta e cam de 16 km/h, deci in 20 de minute acoperi 5 km si ceva. Si cand te gandesti ca jumatate din toate plimbarile cu masina sunt pana in 5 km…

Arzi si ceva calorii in procesul de pedalare. Cam 5 pe minut, sa zicem. Asta inseamna ca la 30 minute de pedalat zilnic, se aduna vreo 150. Intr-o luna, e aproape jumatate de kil de shunca! Decat sa transpiri la sala de fitness pe langa tot felul de tatuati indopati cu prafuri de origine mai mult sau mai putin etnobotanica, mai bine omori burta prin parc in drum spre hORrACLE sau alte locuri de munca career oriented.

Plus ca e si foarte fain. Dupa 20 min de pedalat dimineata, abia ma trezesc si io ca lumea, sunt un pic transpirat, dar macar nu din cauza ultimului client frustrat care mi-a promis ca ma da in gat la shefu’ pentru ca in loc sa-l rezolv pe el, io stateam si o ardeam pe feisbuc sau alt site cu relevanta corporatista.

Asa, si revenind la ideea de ciclovara. A venit sezonu’, e timpul sa te gandesti ca daca nu dai burta aia jos in vreo 2 luni maxim (si pe urma nu te mentii la categoria “fara”), toate femeie alea misto de prin cluburile din Vama, si de pe plaja o sa-ti dea cu flit. O sa mori si de inima (rea, optional), pentru ca biciclitul te ajuta sa iti mentii muschiul sanatos, spre deosebire de statu’ in cur pe scaun si belitul ochilor in ecranul cu evolutia actiunilor firmei. In timp real.

Fa-ti un bine si vezi si tu cum e sa te dai prin parc la 8:30. Sau cum e sa ti se fure bicicleta! Deh, se intampla si d’astea. Nu te mai chinui sa mirosi aroma de Mina Petrila care pluteste in 41 sau in metrou. Fii ciclocool, vorba lu’ Popescu (un prieten de-al meu cam debusolat, dar cu o oarescare inspiratie din cand in cand).

… pentru baietii care facusera reclama aia la nu stiu ce masina (parca ceva Toyota?!)….

I am speechless

by Louise

Am dat zilele trecute peste o situatie foarte interesanta, care merita expusa in cele ce urmeaza Sa presupunem ca ne aflam la un concurs TV. Ni se ofera sansa de a castiga o masina. Cum? Pai simplu, sunt 3 usi, in spatele uneia este masina. In spatele celorlalte 2 usi, nu e nimic Sau, ma rog, nimic din ceea ce v-ati putea voi dori Ei bine, tu (adica fericitul participant), alegi usa A. Prezentatorul iti deschide usa B, iti arata ca nu e nimic in spatele ei, si te intreaba daca iti pastrezi alegerea in continuare. Ei, ce faci? Ramai cu varianta A sau incerci varianta C?

Impulsul initial a fost sa-mi zic “bah, daca asta a deschis alta usa, inseamna ca io alesesem corect, si vrea sa ma deruteze, asa ca imi pastrez alegerea”. Dar statistic vorbind, cea mai buna alegere, cu o rata de succes de 66% este sa iti schimbi alegerea De ce? Exista un calcul probabilistic foarte complet bazat pe teorema lu’ unu, numit Bayes (nu e chiar atat de complicat pe cat suna, statisticienii astia se joaca cu fractii si procente in principiu, nimic foarte dramatic sau high tech. pretty basic stuff), dar exista si o explicatie mult mai de bun simt, si anume:

Initial, fiecare usa are o sansa de 33% (aproximativ) de a ascunde masina. Asa incat, orice usa ai alege, ai o sansa de 33% sa fi ales corect. Dupa ce prezentatorul iti arata ca in spatele uneia din celelalte 2 usi, nu e nimic, ai tinde sa crezi ca oricare usa ai alege-o, dintre cele 2 ramase, sansa de a gasi masina este egala (50%), dar nu este adevarat Ai ales usa A (33% sansa de a gasi masina). Usile B + C au o sansa de 66% sa ascunda masina. In momentul in care ti se arata ca in spatele usii B nu se afla nimic, asta inseamna ca usa C are cumulat o sansa de 66% sa ascunda masina. Deci, statistic, ai de 2 ori mai multe sanse sa gasesti masina, daca schimbi alegerea

Mai multe explicatii, grafice, referinte, poze, aberatii si nonsens aici.

Aparuse acum ceva vreme pe Webpr o sectiune cu reclamele favorite ale diversilor oameni din advertisingul romanesc. In masura in care criteriile de selectie sunt diferite (eu alegand din perspectiva consumatorului, fata de perspectiva omului implicat in industrie), m-am decis sa public din cand in cand reclame care mi s-au parut cu adevarat faine, catchy, inteligente, si demne sa polueze acest blog

Iat-o pe prima Ca sa se bucure si ochii vostri, nu de alta.

PS: Gonzales si-a lansat elefantul in spatiu… Nu ratati experienta, e mediocra, dar cu elefant!

PPS: Si cu http:// in comentarii, ca sa ma enerveze pe mine…

PPPS: Si fara Chirita, asta chiar a fost o lovitura grea.

Sa lucrezi intr-o multinationala/corporatie este o experienta cu adevarat revelatorie. Oamenii aia……cum le zice……ah, da! corporatistii. Da, ei stiu lucrurile care sunt cu adevarat importante pe lume, si stiu sa-i invete si pe cei mai mici si mai prostuti, care patrund pentru prima data intr-un astfel de mediu, care este ierarhia de valori, care sunt asteptarile, keipiaiurile, si alte d’astea scoase de la manual.

Cu cat stai mai mult intr-un asemenea mediu, ai aceeasi senzatie pe care o ai si in experientele extracorporale, moarte clinica. Esti aproape complet hopeless, dar parca-parca se vede o luminita acolo la capatul tunelului Luminita care vine cu un salariu cu multe cifre, leptop, masina de servici (gip preferabil) si telefon mobil sa poata sa te sune sefu cand ti-e lumea mai draga. Ca si statut, mai presus de orice intr-o corporatie se afla sedinta. Da, chiar ea! Ea este the mother of all fuckups. Date si primite. Oamenii tb sa fie atenti si sa contribuie intr-un mod decisiv la buna desfasurare a acestor caramizi corporatiste. Uneori totusi, din pricina mediului mult prea stimulant, ajungi sa-ti descoperi cu totul alte talente, de care nici macar nu erai constient.

In cele ce urmeaza, va supun atentiei o colectie de opere poetice anonime, de la corporatisti adunate si iarasi la ei date, care de care mai simpatice. In masura in care voi primi drept de reproducere, voi lansa un volum anonim, iar fondurile stranse vor fi donate primului azil pentru corporatisti. Va fi o fapta nobila, sunt sigur! Credits go to their respective owners! Sa le dea D-zeu sanatate, ca nu si-au pierdut timpu’ in shit-dintze Toate faptele si intamplarile sunt pur intamplatoare, fara legatura cu realitatea noastra, cea de toate zilele. Promit sa revin si cu proza, in masura in care se va intampla din greseala.  Mai avem poezioare pentru inca un post, asa ca fiti pe faza

Stau si-ascult, ma dau atenta

Dar in cap as arde-o menta

Si nu-s singura asa

Toti viseaza o cafea

2 tute si 2 pesti

v-au spus cateva povesti

cum deja ati adormit

nici nu stiti ce-am povestit

aud unu’ mic cascand

altu’-'n coltul lui plangand

clar v-am plictisit de tot

gata, hai! v-ati lins pe bot

Nu va dati interesati

ca e timpul sa plecati

Nu de alta dar as vrea

o tigare-n pana mea

Vreme trece, call-ul vine,

Toate-s vechi si varza toate

De e rau sau de e bine

Ii framanta fix ..in coate

… golanii si huliganii au iesit din nou pe strazi, protestand impotriva aceleiasi idei, adoptand aceleasi sloganuri si avand aceleasi steaguri cu secera si ciocanul decupate. Nu s-au scandat lozinci electorale, nu au fost agitatori, nu i-a adus nimeni cu autocarul din satul vecin. Au fost in marea lor majoritate oameni tineri, care nu au demonstrat PRO, ci ANTI.

Cateva poze aici.

Pe Silvia am cunoscut-o cand l-am luat pe Pixi. E voluntara la asociatia Robi, si este o persoana de mare incredere care m-a ajutat deja de cateva ori cand imi umplusem casa de bestii si vroiam sa le plasez. Se pare ca din nou are 4 pisoi mici si simpatici pe care vrea sa-i dea mai departe Sunt toti tigrati, iar unul este Garfield in persoana! Have a look aici

Dear God, so far, this year you have taken away my favourite dancer, Michael Jackson, my favourite actor, Patrick Swayze and my favourite singer, Stephen Gately and my favourite actress, Farah Fawcett. Just so you know, my favourite politician is Mircea Geoana. Regards.

Primit din vecini

Bad Santa!