Erm, da. Exista o legatura intre cele doua, nu va mai uitati asa urat Probabil stiti deja ca McDonald’s isi inchide franciza din Islanda. De ce? Pt ca produsele McDonald’s sunt foarte standardizate, si trebuie sa cumperi componentele de la anumiti producatori.

De exemplu, ceapa! Care este importata din Germania. Dar din cauza devalorizarii puternice a coroanei islandeze, importurile au ajuns sa fie fioros de scumpe comparativ cu produsele locale. Managerul francizei McDonald’s din Islanda descrie situatia foarte plastic:

“It just makes no sense. For a kilo of onion, imported from Germany, I’m paying the equivalent of a bottle of good whisky,”

Linkul cu articolul complet aici.

In alta ordine de idei, in Suedia exista un restaurant care nu serveste nimic fara usturoi. De exemplu, au inghetata cu/de usturoi, bere cu usturoi, si tot felul de shot-uri cu, evident, usturoi! Pt cei care voi sa si iasa in lume dupa o vizita, se gaseste patrunjel din abundenta pe mese. Link aici.

Si-asa ma tot gandeam la ce concerte sa ma mai duc lunile astea, si brusc, in urma unui concediu medical de 3 zile, am descoperit ca exista chiar multe alternative

In octombrie, pe 13, vine Vaya con Dios, iar lucrul cu adevarat palpitant e ca vor canta acustic Am o slabiciune pt trupele care canta unplugged.

Pe 4 noiembrie vine Yann Tiersen. Probabil nici nu ati auzit de el, sincer nici eu nu auzisem inainte sa ma duc la premiera lui Goodbye Lenin de la sala palatului din 2003, si sa-l ascult in deschidere pe individ. Nu cred ca poate fi incadrat intr-un gen anume, dar omul face muzica, la propriu. Clar ma duc!

Last but definitely not least, Diana Krall. Tipa canta jazz. Cu o orchestra. Are cateva Grammy-uri la activ, si daca asculti cateva bucati de pe youtube si vezi si cat costa biletele, iti dai usor seama ca nu e chiar o formatie de lautari cu o blonda la microfon
Singura necunoscuta e de unde voi face rost de bani pt toate aceste concerte

Am vazut week-endul asta El Laberinto del Fauno (Pan’s Labyrinth) si m-a lasat realmente fara glas. Nu sunt neaparat un cinefil inrait, dar din cand in cand ma mai apuca. Ce mi se pare cu adevarat fabulos, este cum un film cu personaje complet neechivoce (exclusiv pozitive sau negative, nimic gri) poate sa fie atat de puternic, magic, crud si sensibil in acelasi timp.  Sincer sa fiu, este printre cele mai bune filme pe care le-am vazut de multa vreme incoace. Combinatia de real si fantastic, pe fondul ororilor razboiului civil din Spania, 1944, este complet magica si captivanta. Ma rog, sunt si un fan declarat al genului fantasy (beletristica sau cinematografie), cu toate Harry Potter-urile si Stapani ai inelelor la activ, dar Labirintul este cu adevarat genial si novator ca si abordare si poveste.

M-am apucat sa dau jos acum El Orfanato, la recomandarea unui prieten in ale carui gusturi am incredere. Aici del Toro este doar producator, dar se pare ca filmul este de asemenea de exceptie. Apropo, e un film horror Era si timpul pentru unul, mai ales ca nu e cu blood and gore. Un pic mai subtil, tocmai bun pt un cosmar mic noaptea, cel putin asa am fost avertizat.

Ce-am mai facut in week-end-ul asta? Pai, m-am dat cu bicla prin parc, i-am dat papucii fostei chiriase (si-a luat inclusiv hartia igienica din baie…….ma gandeam sa-i dau si peria de closet la pachet, cu funda) si am fost la o nunta machedoneasca. Da’ poate scriu despre astea in alt post…sau poate nu!

de pe Hotnews, aici. Mie mi s-a parut interesant, chiar vreau sa incerc