Se spune ca dragostea dureaza trei ani. Cam cat liceul si mai putin chiar decat facultatea, si daca stau sa ma gandesc bine, cam cat da Nikon garantie produselor lor.

Sau tot atat cat ai stat tu la ultimul loc de munca. Trei ani, adica 63 de zile de concediu, in alte cuvinte 3 luni de facut orice altceva in afara de semnat condica. Sau de suportat idiotii cu care imparti biroul.

Suntem de 2 ani in criza economica, si fara dubii o sa-l prindem si pe-al treilea. Si se zvoneste cum ca Android o sa aiba grafica de PS3 in 3 ani.

Pe trei ani a semnat si Pitzi cu Craiova, ca sa-i dea cu tifla lu’ Gigi. Bine, tot isi gaseste parlitul ala ceva sclav sa-i inghita mizeriile. Din pacate.

Si, evident, peste trei ani vei fi independent, avand afacerea ta de succes, si o sa accelerezi masina cand iti vei vedea fostul sef pe trecerea de pietoni. Eventual te vei fi mutat si din bucuresti in vreun oras d’ala misto, gen Brasov, Cluj sau Sibiu.

Tot trei ani este si speranta medie de viata a unui caine sau a unei pisici pe strada. In acesti trei ani au timp sa se maturizeze, sa faca purici, sa-si ia suturi, sa tremure de frig si sa cerseasca de mancare, sa caute un adapost cand afara e furtuna, sa fuga de vecinii binevoitori, sa fie otraviti, calcati de masina sau impuscati de vreun roman d’ala de merge sa stranga gunoaiele de “let’s do it Romania”.

Ajuta iubirrrea sa dureze mai mult de trei ani.

…de aproape o luna sunt in pozele de mai jos. Isi cauta si familii. Nu i-am botezat, da’ sunt 2 baieti si o fetita. Marcel, Amalia si Esteban Megaoferta consta in faptul ca au ochi albastrii si functie de rename. De asemenea, vin cu carnetel de sanatate, si deparazitati. Ala micu’ avea praf la nasuc, nu e culoarea lui naturala. L-am sters ulterior, da’ a si fugit asa ca nu am mai apucat sa-l pozez inca o data

Poze aici.

Trecuse prea mult timp de la ultimul post cu trafic de animale, asa ca m-am simtit nevoit sa corectez situatia. O fosta colega foarte simpatica si binevoitoare a gasit un catelus, corcitura de schnautzer cu caniche, foarte simpatic de felul lui, botezat provizoriu Picu. Cine are deja, sa dea mai departe, cine n-are, sa-si ia

Detalii si poze, aici.

Al doilea nevoias este John. Zis si Gonzales. Neavand foarte mult succes in viata, fiind decat copil nevoias, a zis sa faca si el scoala sa fie mare, mumos si deshtept. A tras el ce-a tras, a iesit pe un onorabil loc 3 din 4 la ceva concurs, a dat cu 5-u’ cat a incaput, acum mai are nevoie de inca unul. Inca un 5 adica. Pentru opera de capatai, care abia asteapta sa fie inramata pe undeva prin sala de sedinte de la fabrica in care isi fute zilele saracul John. Pentru aceasta are nevoie de un mic ajutor. Si-a tras un sondaj, si ne roaga sa-l completam. Daca aveti 5 minute din viata, si nu va derajeaza sa le dati de pomana pentru un biet suflet din Rosiorii de Vede, detaliile sunt aici.

Update: Cainele si-a regasit stapana. Si Gonzales NU vrea 5 si NU e din Rosiori. Decat atat pe moment.

Ce s-o mai lungim, iar exista un motanel de dat. I-am zis Aladdin, si aici gasiti niste poze cu el.

Daca stiti doritori, dati-le un semn. Vaccinare, deparazitare, castrare, etc asigurate de subsemnatul.