Perfect

E sambata seara. Iti dai parul cu gel (cei care au……..gel!), parfumul preferat….spalat pe dinti… Ravasesti sertarele dupa cea mai buna pereche de blugi, repeti de nenumarate ori ciudatul ritual de a te uita in oglinda. De ce? Ce anume cauti? Sau pe cine? Evident, atractia. Endorfinele asociate cu o emotie la fel de primara si de puternica precum foamea. Senzatia si rush-ul similare cu acela de “fight or flight”, provocat de adrenalina. Este o reactie fiziologica similara cu cea din momente de furie, sau de frica, cu singura diferenta ca nu-ti doresti sa lupti, sau sa fugi.  Rata cardiaca crescuta pentru o mai buna oxigenare a creierului, pupilele dilatate si atentia crescuta, cresterea fluxului sanguin periferic, care duce la imbujorare, transpiratie usoara, care da pielii o tonalitate mai calda si mai atractiva. Secretia de dopamina este asociata cu comportamentele motivationale, dorinte si placere. Studiile sugereaza ca privarea de dopamina la animale, atrage dupa sine o scadere a dorintelor.

O intalneste pe ea, si simte primele efecte ale atractiei sexuale. Pana la sfarsitul serii, are numarul ei de telefon. Ziua urmatoare, amintirile legate de ea ii stimuleaza secretia de dopamina, motivandu-l sa o sune. Vocea ei tremura usor, pare emotionata. Secretia de dopamina, noradrenalina si serotonina ii provoaca primele senzatii puternice de placere pe care le asociaza cu ea. Efectele psihologice ale serotoninei sunt similare cu comportamentul clinic obsesiv compulsiv, ceea ce explica de ce unele persoane prezinta o atitudine obsesiva pentru persoana iubita, si nu sunt capabile sa se concentreze pe nimic altceva. Medicamentele antidepresive care extind durata de actiune a serotoninei ca si neurotransmitator produc pot avea ca si efect secundar, printre altele, si anhedonia, sau incapacitatea de a simti placere. La fel ca la orice alt drog, nivelul necesar pentru a obtine “the same bang” creste, ajungandu-se la desensibilizare.

Urmeaza prima seara petrecuta la ea acasa, sau la el. Prima muzica in surdina, primele soapte la ureche, prima experienta sexuala. Oxitocina la femei, respectiv vasopresina la barbati, stimuleaza sensibilitatea receptorilor neuronali, exacerband efectele cocktailului stimulant reprezentat de dopamina, serotonina si noradrenalina.

Deruland inainte povestea, la 18-24 luni de cand s-au cunoscut, magia incepe sa se evapore. Receptorii neuronali dezvolta toleranta la nivelele hormonale ridicate, care nu mai pot genera aceleasi senzatii ca la inceput. Problemele ignorate sau puse pe planul doi se exacerbeaza, diferentele ireconciliabile ajung sa fie mai puternice decat atractia fata de senzatia de “high on life”. Desi senzatia de dependenta si dorinta irationala se estompeaza, aceleasi chimicale asociate cu atasamentul parintilor fata de copil (oxitocina la femei, respectiv vasopresina la barbati) sunt legate de senzatia continua de bine, relaxare, placere difuza si incredere. Endorfinele impreuna cu oxitocina prezinta un raspuns al organismului pe termen lung, stabilizand un cuplu prin inducerea unei dependente similare cu aceea de un drog. De altfel, lipsa partenerului si implicit a cocktailului chimic duce la senzatiile de sevraj si depresie.

Fiecare dintre cele 3 stadii ale relatiilor de atractie (dorinta, dragoste romantica sau obsesiva, atasament) functioneaza diferit. Dorinta, care te stimuleaza la gasirea unui partener, este asociata cu testosteronul, hormonul care controleaza dorintele sexuale la ambele sexe. Atunci cand ne indragostim orbeste, dopamina induce dorinta de a fi cu acea persoana speciala, noradrenalina focuseaza simturile iar serotonina creste sensibilitatea receptorilor neuronali, inducand o senzatie de calm in acelasi timp. Atasamentul, al treilea stadiu, este asociat oxitocinei, un hormon produs de hipotalamus care induce sentimente de afectiune, incredere si buna-dispozitie.

Ceea ce ne dorim cel mai mult este, probabil, sa simtim toate acestea pentru aceeasi persoana, in acelasi moment. Sa fim indragostiti, atasati si sa dorim din punct de vedere sexual persoana de langa noi.

Cica 2 indivizi (el + ea) din US si-au fabricat un bong ca sa fumeze iarba, dintr-un fel de cutie oarescum maricica (6x12 in) din plexiglas cu ceva furtun de gradina atasat, prin care bagai botu’ la miere. Ce sa mai, o minune a tehnicii moderne, concureaza la premiile No-belle impreuna cu programu’ iranian de imbogatire al uraniului. Anyways, ideea e ca oamenii aveau si o pisica, usor psycho, musca, zgaria, d’astea. Si ca s-o calmeze, au bagat-o un pic in cutie, in timpul desfasurarii evenimentului aducator de fericire, si anume fumatul ierbii. Adica au facut un fel de afumatura, da’ cu ceva ingrediente active si cu carne vie. Bine, oamenii de altfel foarte bine intentionati, au spus ca pisica fusese luata de doar 2 luni de la niste unii care o maltratau, si avea nevoie de terapie. Si, din vorba in vorba, au aflat ca un bong pe zi, administrat dupa masa, ajuta la domesticirea pisicii si infrumusetarea vietii ei. Se pare ca au fost amendati pentru cruzime fata de animale, desi nu rezulta de nicaieri ca pisica ar fi fost foarte deranjata de tratament. Aparent, dupa o doza de fum, ramanea lata si putea sa mai articuleze doar ceva limbi pe blana proprie.  Bine dreq ca nu i-au dat si-o doza in vena, sa fie cu adevarat fericita. De citit aici.

De mult vroiam sa scriu un post despre cantitatea de ratare aflata in posesia lu’ OTVmastah, DD. Domnu’ Dan (care este!) are se pare vila prin Floreasca. Am dat intamplator de casoaie acum vreo cateva saptamani, cand am fost pe acolo prin zona sa iau pranzul. Faptu’ ca are vila din vandut de Elodii e poate mai putin relevant. Asta stiam deja. Ce nu stiam e ca domnu’ Dan are un rolls  (d’ala……..royce). Pe care l-a primit cado de la angajatii lui (evident, la fel de prosti, ma gandesc io, ca si Magda si cu sexy braileanca), care se spetesc zi si noapte intru prostirea generala a populatiei romanesti, care traieste pe perfuzii de manele, telenovele si OTV. Ashea, si cum treceam io pe langa palatu’ culturii (nu romanesti, sper!), am remarcat ca rollsu’ nu mai incapuse in curte, cam mica dealtfel. Si era parcat, OTVstyle, pe trotuar! Da’ parcare d’aia, de mare angajament, cu 2 roti pe trotuar, 2 langa. Din pacate, telefonu’ meu de rahat nu se afla in posesia proprietarului, si n-am putut imortaliza momentu’. Sigur cei de la RR ar putea folosi poza cu masina lu’ DD parcata deanpulea pentru o promovare mai intensa a marcii in randurile bashtanilor romani pe care nu i-a lovit criza.

Fara nici o legatura cu cele de mai sus, I give you Tori.

Na ca iar fac politica, da’ cu ce sa-mi umplu si io vremea, deh…. Asa, deci, Partidul Verzilor (habar n-aveam ca exista in RO!!) il are ca si candidat la presedintie pe Remus Cernea. Omul nu are nici o sansa, dar este ocazia lui sa devina vizibil. Este tanar, cu o activitate indelungata in societatea civila (vezi mai multe pe pagina lui de pe Wikipedia, aici si pe pagina lui, aici), are principii moderne si complet straine majoritatii populatiei (de genul separarea dintre Biserica si Stat si in practica, ca in scris suntem de mult un stat secular) poarta tricouri cu Pink Floyd, are barba si plete (Base, tati, mai da si tu cu Foltene!!!) si zambeste frumos si sanatos! Pe mine m-a inspirat, pentru ca mi-ar oferi motivatia clara sa ma duc si sa votez, pentru ca cred ca m-ar reprezenta.

Avem nevoie de o tara mai verde, de un mediu mai curat, si de un presedinte mai curat. Omul asta le reprezinta pe toate! Sper sa reuseasca sa stranga cele 20.000 de semnaturi necesare pentru a-si depune candidatura la presedintie.

PS: V-am spus c-o s-o conving si pe bunica-mea sa-l voteze? Nu de alta, da de obicei ii e prea scarba si prea lene sa mearga la vot.

Are si omu’ opinii, vrea sa zica una-alta, d’astea! O fi la Costinesti pe plaja?!

Sefa departamentului unde lucrez eu are una bucata fini cu o fetita la pachet, care-si doreste pisica de ziua ei. Printr-o oarescare coincidenta, s-a apucat sa vorbeasca despre asta cu o colega care are deja o pisica de la mine (o cheama Izzy….pe pisica, nu pe colega). Anyways, dintr-una intr-alta, m-a intrebat daca am vreo pisica de dat, ca la petshop nu i-au placut cum aratau (thank God! sunt atatea animale abandonate pe strazi). I-am spus ca am o pisicuta de dat (canci, n-aveam nici una, si aici intervine the catch!), si ca ii aduc poze…….MAINE (adica azi)! Asa, ideea initiala era sa iau unul dintre cei doi pui mici de la mine de la bloc, foarte foarte draguti! Dar cum ei stau tot timpul impreuna, intr-o gradina inchisa cu gard si lacat, si cu mamica lor prin preajma, plus armata de muieri iubitoare de animale din sector pe capul lor, am zis ca nu pot lua un pui Asa ca m-am apucat sa ma uit pe adoptieanimale.blogspot.com, am sunat pe la ceva oameni, greu de tot, o pisicuta se daduse deja, o alta era in pending (Ovidiu “Who’s your Daddy” Stanescu, de la Kiss Fm, e la fel de dus ca si mine, si aduna animale de pe strada! It’s official), iar a treia era la o tipa de la asociatia Robi. Cam speriata, nu prea s-a lasat convinsa sa-mi dea animalul fara ceva munca de convingere. Anyways, seara, pe la 9:30, dupa indelungi negocieri, domnu’ Pixi a ajuns in posesia subsemnatului. Pisica mea, Sam, il cam uraste. L-a scuipat si s-a infoiat in ultimul hal, desi e cam de 5 ori mai mare… Asa ca domnu’ Pixi a dormit in bucatarie. Bine, acum ca veni vorba, cred ca Sam era chiar cea mai mica grija a mea. I was <-> that close to being kicked out of the house pt colectatul animalelor de pe strada. Aseara nu a fost cu nimic diferit din acest pct de vedere. Atmosfera glaciara, raspunsuri monosilabice, io am zambit si m-am dus sa cant la chitara (sau ma rog, sa zdrangan, whatever!). Smile and wave boys, smile and wave!

Azi dimineata, am alergat cu el la Ortovet (my favourite vets!, ii recomand cu caldura oricui are nevoie de asa ceva) sa-l intzep si sa-i fac carnetelul de sanatate!  Maine i-l duc Alinei, ambalat frumos cu funda rosie si cu zestre (mancare, litiera & scratchpad!). O sa aiba parte de un copil de 7 ani, asa ca distractie pe capul lui, din belsug

Asa ca, copii, adoptati animale, ca e musai!

UPDATE: La cererea publicului, o poza cu Pixi aici.

… e ca am parcat masina langa o casa, care era ca si casuta din povesti Cel putin, casuta MEA din povesti! Eh, hai ca exagerez Dar avea cam tot ce-mi doream eu lately de la viata.

Vezi aici.

Unul dintre lucrurile care ma fac sa ma simt cu adevarat neputincios si sa devin instant un bucurestean 150% sunt animalele calcate de masini. Nu stiu, am o problema cu ideea de omorat vietati, iar cand asta se intampla din neglijenta si imbecilitatea oamenilor, este cu atat mai trist. Pentru fiecare dintre noi exista acel soft point, pe care daca il atingi, dai drumul la animalul din individ, si la mine asta este cu siguranta unul din acele puncte. Aseara am fost in Fratelli, la Ad’Or, am baut niste beri (vreo 4-5) si pe la 11 am plecat. Pe una din stradutele laterale de langa barlog, era o pisicuta calcata de masina de curand. Stiti cu siguranta imaginea tipica, cu pata de sange de pe asfalt din fata boticului, etc. Nu intru in detalii. Problema e ca dupa ce am parcat masina, fiind intr-o combinatie de semi-alcoolizat, furios, neputincios si cu o dorinta foarte puternica de a pedepsi pe cineva, iata ca s-a intamplat. Un pusti idiot cu o dacie jegoasa facea drifturi pe strazile din spatele blocului, ca-l sunase pizda lui (banuiesc eu, sau poate erau restu’ de animale urbane cu care e el inhaitat). Clar este ca oprise, dupa un scartait indelung de roti si m-am dus la portiera din stanga, i-am zis sa o deschida  (avea antifurturi d’alea antice, puse direct pe butucul cheii, aveam si eu la dacia alor mei din ’77, dupa revolutie). Probabil ca s-a prins ca daca deschide, e ca si cum ar sari in cap in piscina goala, nu c-as fi eu cine stie ce fioros, dar eram exact in starea in care nu cred ca m-ar fi oprit multe lucruri. Asa ca s-a speriat si a demarat in tromba, nu inainte sa ii fut un picior in portiera dreapta spate, cred ca i-am indoit tabla (deh, e de calitate, dacie vintage, probabil de prin 90). Dar asta nu te face mai fericit, sau mai impacat cu situatia ca un numar enorm de animale sunt omorate de masini, si ca macar o parte din aceste accidente ar putea fi evitate daca ar fi mai putini idioti interesati sa goneasca cu 80 km/h pe strazile laturalnice.

Nu o sa va zic cate animalute mi-au fost omorate de masini mie personal, sau despre cum colegul meu Bogdan vorbea despre cum a trebuit sa ii povesteasca fiului lui cum ca puiul de catelus a “fugit”, pentru ca un idiot mergea cu 90 km/h prin localitate… Un pic de responsabilitate nu ne-ar strica, atunci cand suntem la volan.

Si apropo, Mercedes a avut si la noi o campanie despre cum animalutelor le-ar folosi vestele reflectorizante… In Germania, au avut aceasta campanie. Mie mi-a placut.

Bani, cariera, masini, case in pipera, pentru unii oi… Consumerismul ne afecteaza pe majoritatea intr-o masura mai mare sau mai mica. Si este greu de evitat, deoarece este practic ceea ce vezi in 99% din cazuri in jurul tau, discriminarea intre normalitate si norma devenind foarte dificila.

Desi cu greu, cred ca in ultima vreme lucrurile au inceput sa se mai schimbe. Am colegi care nu sunt preocupati despre cum sa urce pe scara ierarhica, ci despre unde sa mearga in week-end sau prin ce parc sa se plimbe cu bicicleta. Am remarcat si ca oamenii cu biciclete sunt din ce in ce mai numerosi Macar in Bucuresti, in Constanta de exemplu, pana nu scot aia de la Porsche o bicicleta cu cristale Swarowski, nici o sansa sa vezi picior de manelist dandu-se cu bicla. Iar la mine la munca, in ditamai cladirea corporatista, recordul maxim de biciclete legate de gardul de la parcare (ca deh, rastel e scump de cumparat!) a fost 3.

De invatat, am invatat in primavara asta. Mi-a luat 4 zile, cate o ora pe zi, mai mult nu rezistam. Psihic. Moshii cu “ashea no sa inveti niciodata!” ma enervau Ca de demoralizat, e mai mult de lucru. Clar e ca nu e nici pe departe atat de greu pe cat imi imaginam (de exemplu, cu chitara ma chinui de aproape un an si sunt la un nivel deplorabil, nu ca nu as incerca!). Si, desi ideea de bicicleta mi-a bagat-o in cap un prieten cu care sunt foarte incapatanat (pur si simplu cand imi sugereaza ceva, mi se pare automat ca e o idee imbecila! Sigur li se intampla si altora, nu?), pana la urma trebuie sa recunosc ca este mega fain. Dimineata, singura varianta de a ma trezi cu adevarat e sa vin cu bicicleta la munca. Altfel sunt complet zombi, pana spre pranz…….sau cina.

Oricum, cred ca postul asta a degenerat. Ce vroiam sa zic e ca de departe cele mai faine momente din august au fost in Retezat, cu Sam sau pe bicicleta. Fenomenul downshifting nu inseamna altceva decat ca unele lucruri pot avea o valoare enorma fara a avea o eticheta cu pret atasata de ele, si ca o persoana nu este ceea ce cumpara, poseda sau consuma. Desi faptul ca mi-am luat bicicleta pliabila ma face clar sa ma simt mult mult mai bine